Faceți căutări pe acest blog

vineri, 13 august 2010

REFORMA RELIGIOASA IN FRANTA

1. Introducere

Prefacerile sociale si economice care au avut loc in secolele XIV-XV au generat o criza si in plan religios: Reforma.
Originea acesteia trebuie cautata in decaderea morala a clerului si in refuzul comunitatilor din Germania de a mai finanta o Biserica venala si corupta.
Cel care a declansat miscarea impotriva Bisericii catolice a fost Martin Luther. Acesta considera ca numai Dumnezeu poate asigura mantuirea pacatosilor
Ideile sale au determinat ruptura de Biserica Romei si nasterea Bisericii Luterane.
O alta miscare a Reformei s-a manifestat in Elvetia: calvinismul.

2. Cauzele Reformei

Reforma reprezinta o miscare social-politica si ideologica de la inceputul secolului al XVI-lea, indreptata impotriva Bisericii catolice. Numita drama a constiintei europene, Reforma a dus la scindarea unitatii Bisericii catolice, din care s-au desprins Bisericile reformate sau protestante. Ea a fost rezultatul unor evolutii in cadrul Bisericii catolice, dar si al unor cauze mai generale.
Secolele XIV-XV au fost bantuite de razboaie mistuitoare, de foamete si ciuma. O stare de angoasa a cuprins sufletele tuturor.Ideea mortii, a sfarsitului si infernului era dominanta .Biserica s-a dovedit incapabila sa rezolve aceste nelinisti. Mai mult, descoperirea Lumii Noi a aratat ca oamenii puteau trai fericiti si fara a cunoaste crestinismul. Decaderea morala a clerului inalt este o alta cauza. Acesta uitase de preceptele crestinismului primitiv, care cerea smerenie si simplitate. Multi dintre clerici, urmand modelul nobililor, traiau inconjurati de o veritabila curte, ducand un trai plin de lux. Veniturile acestora proveneau din beneficii, din cumulul mai multor functii. Acestea nu erau insa atribuite celor mai merituosi oameni ai Bisericii, fiind obtinute prin cumparare si trafic de influenta. A reaparut astfel simonia si nepotismul.
Reforma a fost urmarea directa a slabirii autoritatii papale. Dupa ce, intre secolele XI-XIII, papalitatea fusese in conflict cu imparatii germani, la inceputul secolului al XIV-lea, un nou conflict se nastea intre papa Bonifaciu al VIII-lea si regele Frantei, Filip cel Frumos. Biserica a intrat atunci intr-o perioada critica. Umilit, papa si-a parasit scaunul pontifical, cedand astfel locul candidatului adus de rege. Centrul catolicismului s-a mutat la Avignon, o data cu noul papa.
Schimbarea resedintei a compromis prestigiul papalitatii. Tutela Frantei si o reforma a Bisericii apareau necesare. Autoritatea Bisericii a fost subrezita si mai tare cand, dupa 1377, papa s-a reintors la Roma. Alegerea, in 1378, a unui nou papa a declansat a doua mare schisma. Cardinalii francezi nu l-au recunoscut pe noul papa, desemnand unul francez, la Avignon. Criza s-a incheiat de-abia in 1414, cand, prin Conciliul de la Constance, a fost ales un papa, Martin al V-lea, recunoscut de toti incalzire in pardosela.
Comportarea unor papi lasa mult de dorit: Alexandru al VI-lea Borgia a dus o viata scandaloasa, iar urmasul acestuia, Iuliu al II-lea, desi a reimpus demnitatea si sobrietatea , a lasat ca pontificatul sau sa fie in intregime absorbit de intrigi diplomatice si de operatiuni razboinice; Leon al X-lea, din familia de Medici, a fost mai mult preocupat de arta si literatura.
Renasterea si umanismul au contribuit la adancirea crizei religioase, prin eliberarea spiritului uman de sub tutela Bisericii.
Umanistii au inoculat in spirite gustul criticii. Acest mod de a gandi venea in contradictie cu doctrina oficiala care se baza pe autoritatea Scripturii si pe traditia apostolilor. Prin exegeza filosofica , ei au repus in circulatie textele primare ale crestinismului, iar prin tiparirea acestora le-au facut cunoscute unui numar mare de persoane. S-a constatat ca Biserica interpretase in favoarea ei unele pasaje ale Bibliei, iar unele documente pe care se sprijineau pretentiile ei de dominatie, intre care si celebrul Donatio Constantini, erau false.
Situatia economica a Bisericii catolice a constituit un motiv de nemultumire, Biserica fiind unul dintre cei mai mari propietari si dispunand de importante venituri. In Germania, ea detinea o treime din suprafata arabila, iar englezii erau profund nemultumiti de sumele foarte mari trimise la Roma. Curia papala se transformase intr-o uriasa masina de stors bani,destinata cheltuielilor pentru fast si chiar militare. Bogatiile imense ale Bisericii si clerului, averile manastirilor au dus la aparitia unui curent care sustinea necesitatea redistribuirii marilor proprietati ecleziastice.
In pofida numeroaselor avantaje economice, Biserica catolica a introdus practica vanzarii indulgentelor, cuparate de cei carora li se ptomitea iertarea pacatelor. Aceasta practica contravenea spiritului Bibliei si submina esenta invataturii lui Hristos.
Dezvoltarea burgheziei, interesata in acumularea de capital, venea in contradictie cu existenta unui cler neproductiv si corupt. Burghezia dorea o Biserica saraca, simplificrea ceremonialului religios si un calendar mai simplu, cu mai putine sarbatori.
Acelasi sentiment il nutreau si taranii si orasenii saraci, care doreau o Biserica necostisitoare. Dezvoltarea unei burghezii locale a determinat conturarea, intr-o forma incipienta, a sentimentului national si a incurajat contestarea autoritatii universale a papei.
Reforma a avut si cauze politice, legate de progresele inregistrate in organizarea statelor in urma incheierii procesului de centralizare. Monarhia centralizata, cum a fost cea engleza, nu a acceptat implicarea papalitatii in problemele ei.
Amenintata de erezii, Biserica catolica devine tot mai intoleranta.Prin Constitutia din 1231, papa Grigore al IX-lea a decis cum sa actioneze agentii sai (inchizitorii), pentru identificarea ereticilor. Alesi dintre dominicani, apreciati pentru formatia lor intelectuala riguloasa, acestia se deplasau din localitate in localitate. Cand soseau intr-o asezare, ei ii informau pe locuitori ca aveau la dispozitie 30 de zile pentru a-si marturisirea ratacirea, timp in care acestia nu aveau de suportat decat o pedeapsa usoara. Suspectii care nu abjurasera erau adusi in fata unui tribunal ecleziastic.
In 1252, Inocentiu al IV-lea a legalizat tortura. In principiu, aceasta pedeapsa se aplica o singura data, dar, cu timpul, inchizitorii au eludat aceasta prevedere, prezentand torturile ulterioare drept continuari ale celei dintai. De multe ori, ereticii erau predati autoritatilor civile care ii pedepseau prin arderea pe rug.
Evul Mediu a fost marcat de numeroase luari de pozitie impotriva Bisericii catolice. In sec. al XV-lea, larga difuzare a cartilor tiparite in limbile nationale, tratand subiecte religioase si adresate laicilor, a dus la intarirea pietatii populare. Unii predicatori se adresau direct poporului, aratand abaterile Bisericii catolice de la invatatura Bibliei si necesitatea reformarii ei.Inca din sec. al XIV-lea isi face loc ideea introducerii unei reforme radicale a Bisericii, care sa duca la regasirea mesajului initial al crestinismului. Actiunile unor predicatori tempera sensibilitatea religioasa populara: foarte bine pregatiti si inzestrati cu o mare influenta asupra maselor, ei isi ilustrau predicile cu exemple din viata cotidiana. Se dezvolta astfel un curent popular, Devotio moderna (credinta moderna), care corespundea sentimentul popular de pietate, axat pe suferintele fizice si morale ale lui Iisus si ale Fecioarei. Acest curent era sustinut si de umanisti, deoarece ii considerau ca esenta a crestinismului comunicarea, prin Hristos, a omului cu Dumnezeu.
John Wyclif (1328-1384), preot si profesor la Universitatea din Oxord, avocat ecleziastic al Coroanei, a formulat o teorie a puterii si una a celei ecleziastice, sustinand ca membrii clerului nu pot dezlega de pacate si nu sunt intermediari intre credincios si Dumnezeu; el a criticat sever avutiile si abuzurile Bisericii catolice si a propus regelui Anglei sa confiste bunurile acesteia. El afirma ca enoriasii pot sa interpreteze ei insisi Sfanta Sriptura, fara sa o accepte pe cea oficiala. Pentru a cunoaste direct mesajul Bibliei, Wyclif a inceput traducerea acesteia in limba engleza. Mai multe dintre ideile lui vor fi preluate de protestanti in secolul al XVI-lea.

3. Reforma si raspandirea ei

Calvinismul
In Franta,s-a resimtit, deasemenea, necesitatea reformarii Bisericii si reinvierii surselor initiale ale credintei. Regele Francisc I parea favorabil noilor idei, pana la afacerea afiselor (1534), cand luteranii au lipit pana la usa camerei regelui, afise prin care se cerea inlaturarea messei (liturghia). Scandalul la obligat pe rege sa ia masuri impotriva protestatantilor. Unul dintre acestia, Jean Calvin, instalat la Geneva dupa 1515, a transformat orasul intr-un oras-biserica. El a devenit un veritabil tiran, reglementand, dupa bunul sau plac, intreaga viata politica, religioasa si morala. Orasul era condus de un mare consiliu, desemnat prin alegeri dirijate de Calvin. Au fost impuse reguli puritane: putine petreceri si reuniuni mondene, mai putine spectacole de teatru; cerceii de aur si hainele de matase au fost interzise.

Reforma in alte tari
Ideile Reformei s-au raspandit in scurt timp si-n alte tari. Tanarul rege al Suediei, Gustav Vasa, a creat o Biserica luterana si a proclamat independenta tarii, desprinzandu-se de sub hegemonia Danemarcei. Aceasta din urma a trecut si ea la Reforma, in 1539. Spre 1560 toata Europa de Nord a fost castigata de ideile Reformei. Calvinismul a castigat teren in Franta, Suedia, Tarile de Jos, Ungaria.

4. Contrareforma

Progresele realizate de protestantism au inceput sa nelinisteasca biserica romana. Reforma reusise sa divizeze unitatea crestina a Occidentului si sa saraceasca Biserica catoilica. Daca in prima jumatate a sec. al XVI-lea, catolicii au asistat cu oarecare pasivitate la raspandirea protestantismului, incepand cu mijlocul veacului, acestia au simtit nevoia sa opreasca aceasta revolutie religioasa
Biserica a simtit nevoia sa se reinnoiasca si, prin noile transformari, sa se opuna expresiunii protestantismului. Aceasta miscare s-a numit Contrareforma (Reforma catolica).
Papa Paul al III-lea a convocat un Conciliu la Trento, care s-a desfasurat de-a lungul mai multor ani. Conciliu fusese gandit sa puna fata in fata catolicismul si pe Luther, dar si-a desfasurat, in prima faza, activitatea in absenta protestantilor.
Singura traducere a Bibliei recunoscuta era cea facuta de Sf. Ieronim, numita Vulgata , fara insa a se interpune si alte versiuni.
Conciliul a adoptat unele masuri, avand ca scop combaterea protestantismului si eliminarea abuzurilor care au promovat Reforma. Acestea au vizat:
a) precizarea doctrinei bisericesti: salvarea prin credinta si prin binefaceri, dreptul exclusiv al Bisericii de a interpreta Evangheliile, cultul Fecioarei, adorarea sfintilor. Au fost luate masuri de intarire a disciplinei clerului si a acelei din manastiri, iar episcopilor li s-a impus sa faca vizite anuale in propriile parohii;
b) masuri de intarire a Bisericii. Papa era recunoscut ca singurul conducator al Bisericii catolice, caruia trebuiau sa I se supuna clericii din intreaga lume. Limba de cult a ramas latina;
c) masuri de eliminare a sinoniei, nepotismului, cumulului de functii ecleziastice, mentinerea celibatului preotilor si reducerea fiscalitatii pontificale;
d) masuri de reorganizare a invatamantului bisericesc. S-a pus accentul pe profilul moral al slujitorilor Bisericii. Aceasta a fost chemata sa creeze efecte dramatice care sa-I impresioneze pe credinciosi si sa-I faca sa retraiasca patimile martirilor.

Transpunerea in practica a hotararilor luate de consiliu s-a facut cu greutate
Suveranii erau ingrijorati de proclamarea suprematiei papei asupra clerului, in timp ce acesta din urma nu era dispus sa renunte la unele favoruri.
Tara catolica, in care influenta Reformei aproape nu s-a simtit, a fost Spania.
Pentru a preintampina raspandirea ideilor Reformei, Biserica catolica a creat Congregatia Indexului, care avea ca obiectiv examinarea tuturor scrierilor cu caracter religios sau laic si alcatuirea unor liste cu cele interzise catolicilor, numite Index .
In acest Index au fost cuprinse nu numai carti religioase ci si in alte domenii, inclusiv stiintifice intre care lucrarile lui Copernicus sau René Descartes.



Compania lui Iisus

Pentru a combate Reforma, catolicii au format, in 1534, un ordin religios, Compania lui Iisus .Intemeietorul sau a fost Ignatiu de Loyola, fost ofiter. Ordinul avea o organizatie militareasca. Membrii sai, iezutii, trebuiau sa se supuna superiorului ordinului, precum soldatii capitanului. Disciplina era impinsa atat de departe, incat membrii ordinului isi pierdeau orice personalitate sau vointa. Creat pentru evanghelizarea musulmanilor, ordinul si-a indreptat, in curand, activitatea contra protestantilor.
Iezuitii au primit importante privilegii de la papa Paul al III-lea.
Avand de luptat contra ereziilor si pentru propagarea catolicismului, iezuitii nu traiau izolati, ci in asezari umane. Mijloacele de actiune erau:

a) predicile – in care era denuntata erezia luterana si calvina;
b) spovedaniile – numerosi iezuiti au fost confesorii suveranilor ceea ce le-a permis sa dobandeasca un rol politic considerabil;
c) invatamantul – iezuitii au intemeiat scoli de mare valoare ;
d) mesianismul – iezutii au mers in acest scop prin Extremul Orient sau America de Sud, unde predicau crestinismul.

Ei propagau credinta crestina, dar mentineau si foloseau traditiile religioase si culturale indigene.
Reforma protestanta a avut efecte benefice asupra Bisericii catolice, deoarece a obligat-o sa introduca reforme in trei planuri: al unor masuri disciplinare si reinnoirii pastorale, al unor intense activitati misionare si pe planul reflectiei teologice.
Ordinul iezuitilor a jucat un rol important in Reforma catolica.
Cu toate aceste masuri, unitatea Bisericii romano-catolice nu a mai putut fi refacuta. Dimpotriva, noile Biserici reformate au inceput actiuni de atragere a unor noi adepti din alte tari europene sau chiar din Lumea Noua.


Referat luat de pe www.e-referate.ro
Webmaster : Dan Dodita

Caderea Constantinopolului din 1453

Capitala lumii, Roma, a fost cucerita de Constantin si apoi mutata la Bizantia pe la anul 300. Odata cu puterea politica, s-a mutat si cea birocratica, materializata prin arhiva imperiala. Putem banui ca cele mai marete documente antice concentrate la Roma au ajuns in final la Constantinopol.
La caderea Constantinopolului sub Mehmet II, netrebnicii pagini au incendiat orasul, unul din focarele principale fiind Arhiva Imperiala. Se spune ca ar fi ars trei zile si trei nopti cu flacari pina la cer. Saracia informatiilor din perioada asa zis "intunecata" a Europei este direct legata de dezastrul istoric al Constantinopolului. Este deja cunoscut ca perioada "intunecata" nu a fost de fel asa, cu o viata infloritoare si moderna emanata de la Constantinopol. Daca este ceva intunecat, provine din cenusa celui mai longeviv si impunator Imperiu al tuturor timpurilor, cel Roman. Pierderile culturale si istorice rezultate din iresponsabilitatea hoardelor mongolo-turcesti este incomensurabila si poate fi comparata cu dezastrul Alexandriei Egiptene.
Asediul Constantinopolului a început la 3 Aprilie 1453. Impãratul Constantin XI Dragases (1448-1453) avea circa 9000 soldati, în mare parte italieni, condusi de Giovanni Giustiniani Longo. Primele asalturi sunt respinse; mai ales cel din 18 Aprilie, la care participã si sultanul. La 21 Aprilie, turcii realizeazã o actiune spectacularã; 70 vase au fost transportate pe colina din Pera, cu ajutorul scripetilor, alunecând de acolo pe uscat, ca pe apã, în Cornul de Aur, de unde putea controla manevrele bizantinilor. La 23 Mai, pe un pod de pontoane, armata turcã atacã. Hotãrît sã termine cu ''ghiaurii'' (crestinii), consiliul de rãzboi turc declanseazã ultimul atac în noaptea de 28/29 Mai 1453. Autoritãtile civile si religioase ale Constantinopolului, în frunte cu împãratul, au participat la o Sf. Liturghie în catedrala Sf. Sofia, s'au împãrtãsit si au plecat sã apere cetatea.
Lupta a fost crâncenã.Tunul lui Orban (Urman) sparse zidul, un gol de 30 m., lângã Poarta Sf. Roman. Masacrul turcesc a fost teribil. Trei zile orasul a fost prãdat. Sf. Sofia a fost transformatã în moschee. Au fost, însã crutate, biserica Sf. Apostoli, bisericile din cartierul Studion si cele din Fanar, sultanul gândindu-se la un statut juridic al crestinilor în cadrul statului turc, primul Patriarh dupã 1453 devenind Ghenadios Scholarios care era si etnarh (conducãtor politic) prin ''berat'' - ul (porunca scrisã) sultanului.Astfel a luat sfârsit Imperiul bizantin, dupã mai bine de o mie de ani de existentã.

SIDA-o maladie care ucide

In jurul anului 1980,medicii din America de Nord si Europa au inceput sa observe o crestere treptata a numarului de pacienti care sufereau de o boala noua si misterioasa. Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu puteau lupta impotriva germenilor,prin urmare mureau datorita a numeroase boli infectioase,cum ar fi pneumonia.Se parea ca principalul efect al bolii era slabirea sau distrugerea sistemului imunitar.

Ce este HIV?
Hiv este prescurtarea de la Virusul Imunodeficientei Umane(Human Immunodeficiency Virus),un virus care ataca sistemul imunitar,slabind astfel capacitatea organismului de a se apara impotriva agentilor patogeni.A fost descoperit aproape in aceeasi perioada(1982/1983) de catre cercetatorul francez Luc Montgalle si de catre cercetatorul american Robert C. Gallo.
Hiv este un virus neobisnuit,apartinand unui grup aparte de virusi numiti retrovirusi.Acestia nu contin AND(acid dexoribonucleic),in schimb contin ARN(acid ribonucleic)-structura unui virus obisnuit este formata dintr-un miez de AND acoperit de un invelis proteic.Ca toate virusuirle,HIV nu are un metabolism propriu si necesita “celula gazda” pentru a se putea replica.In interiorul celulei gazde,ARN-ul este transformat in ADN,apoi folosit drept cod pentru inmultirea virusilor.
Virusul HIV nu poate supravietui in afara organismului,departe de caldura si lichide,si prin urmare nu se gaseste in aer.Aceasta inseamna ca oamenii nu se pot infecta inspirandu-l.
Celulele atacate de HIV sunt printre altele,celulele sistemului imunitar ,limfocitele,globulele albe si celulele sistemului nervos.Aceste celule au un “punct de ancorare” care permit virusului HIV de a le penetra.Virusul HIV este unul neobisnuit si din perspectiva detectarii acestuia,deoarece principalele efecte nu se simt pe o perioada de timp,cuprinsa in general intre 5-10 ani dupa ce a patruns in organism.Cand o persoana este infectata cu HIV,acesta se inmulteste rapid.El poate fi detectat in sange si in lichidul din jurul creierului si a sirei spinarii.Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza sau poate avea unele simptome asemanatoare cu ale gripei,cum ar fi curgerea nasului si febra,eruptie pe piele,umflarea glandelor de la subsuoara sau dureri de cap frecvente.Aceste simptome vor fi atribuite unei gripe sau unei epidemii.Simptome dispar dupa o perioada de timp,iar persoana infectata se simte bine din nou.Virusul este tot prezent in organism dar este inactiv.
Dupa un timp ,virusul HIV incepe sa se multiplice din nou,iar primele simptome fizice de SIDA incep sa apara .Glandele limfatice(nodurile limfei) de la gat,de la subsuoara si din zona stinghiilor se umfla si devin dureroase.Acest stadiu din evolutia bolii se numeste LGP(Limfoanodepatie Generalizata Persistenta).Aceasta denota ca sistemul imunitar incepe sa lupte,iar numarul globulelor din sange incepe sa scada.

Ce este SIDA?
Este prescurtarea pentru “Sindromul Imunodeficientei Dobandite”In acest caz vorbim de “o defectiune” a sistemului imunitar,”dobandita” si nu mostenita genetic.Sida nu reprezinta doar o singura boala,ci o colectie alcatuita din diverse boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu HIV,dar boli pe care organismul sanatos ar reusi sa le combata fara prea multe probleme.Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si un care pot aparea diferite boli sau tumori.Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta.

Cum se transmite virusul HIV?
Hiv se poate transmite prin 3 cai principale care implica transferul de sange si fluide ale corpului.O cale de transmitere este prin actul sexual neprotejat de la o persoana infectata la una sanatoasa(de exemplu prin intermediul spermei).Aceasta categorie include si relatiile heterosexuale si homosexuale,precum si sexul oral si anal.Virusul este transmis de la partener prin intermediul lichidelor corpului.O alta cale de transmitere a virusului este de la mama infectata la fatul din uter.Virusul poate sa patrunda in corpul copilului in timpul sarcinii sau chiar in timpil nasterii.O cale frecventa de transmitere este folosirea seringilor infectate de la un consumator la altul.(de exemplu dependentii de droguri care folosesc aceleasi seringi de mai multe ori).Transmiterea se mai poate realiza prin transfuzie de sange de la persoane infecate la persoane sanatoase.

Cum nu se transmite virusul HIV?
Virusul Hiv nu se transmite in urma impartirii aceleeais locuinte si a folosirii acelorasi obiecte,dar membrii familiei unei persoane infectate nu trebuie sa foloseasca aceleasi periute de dinti sau orice alt obiect care poate produce zgarieturi sau taieturi.Ca si bolile venerice Sida nu se transmite:printr-o strangere de mana sau printr-o imbratisare,prin transpiratie,saliva sau lacrimi,prin sarut,tuse sau stranut;prin alimente,lenjerie sau vesela folosita in comun;prin intepaturi de tantari sau alte insecte.
Detectarea infectiei
Unul din testele prin care se poate descoperi o infectie Hiv este testul HIV ,care dovedeste prezenta anticorpilor in sange.In cat timp o infectie cu HIV slabeste sistemul imunitar aducandu-l in faza de imunodeficienta,depinde de mai multe situatii .In orice caz,un rol important il are situatia psiho-sociala a pacientului.Conditiile psihice,fizice si sociale nefavorabile influenteaza evolutia bolii.

Cum decurge infectia?
Infectia HIV decurge diferit de la om la om.Pot aparea diferite boli,insa se poate ca pana la dezvoltarea stadiului SIDA sa nu apara nici un fel de simptome.Cat de mult se inmulteste virusul si prin aceasta cat e slabiteste sistemul imunitar se poate verifica prin analiza sangelui.Cu cat mai mare este cantitatea de virusuri,cu atat mai repede va fi mai repede distrus sistemul imunitar.Majoritatea oamenilor nu manifesta in primele saptamani nici un fel de simptome.Dupa aproximativ 12 saptamani de la contaminarea cu HIV,persoanele vor fi putea fi identificate prin testul de anticorpi.In faza asimptomatica,nu apar nici un fel de simptome.Aceasta faza poate dura cateva luni sau cativa ani.Totusi virusul se inmulteste si continua sa slabeasca sitemul imunitar.
Afectiuni provocate de SIDA
In unele cazuri treptat sau dupa cateva saptamani,incep sa se dezvolte diverse boli.Acestea pot fi infectii ale pielii si ale mucoaselor membranale,cum ar fi aftele si herpesul.Corpul poate ceda in fata unor infectii ca pneumonia si tuberculoza sau infectii si inflamatii din creier sau din jurul lui-meningita sau encefalita.Astfel de inflamatii pot cauza confuzie sau probleme mentale.Pot aparea de asemenea tulburari de vedere,diaree sau probleme digestive si rani cu sangerari excesive.Alte boli ce pot sa apara sunt diferite forme de cancer,afectiuni care provoaca rani grave ale pielii.Dupa cateva saptamani sau luni,bolnavul intra in ultimele faze ale bolii deoarece afectiunile variate coplesesc organismul.

Cifre alarmante
Hiv afecteaza astazi 40 de miloane de pacienti in lume
Mai putin de 4% din persoanele afectate in tarile in dezvoltare au acces la tratament
5 milioanele de noi infectii au fost inregistrate in 2001
3 milioane de decese s-au datorat acestei maladii in 2001
aceasta maladie a ucis 20 de miloane de persoane dela decoperirea sa din 1981
in prezent SIDA ucide o persoana la fiecare 11 secunde
o noua contaminare intervine la circa 6 secunde
epidemia ar putea ucide 70 de milioane de persoane in urmatorii 20 de ani
aproape 12 milioane de tineri traiesc astazi cu HIV si aproape 6 mii sunt infectati in fiecare zi
14 milioane de copii sunt orfani SIDA in lume
In Romania exista peste 8 mii de pacienti HIV/SIDA,peste 7 mii sunt copii
Se constata o raspandire a virusului in randul utilizatorilor de droguri


SIDA-MALADIA CARE UCIDE,REPREZINTA O PROVOCARE LA SOLIDARITATE!!!!

joi, 12 august 2010

Incalzire in Pardoseala

In ultimii ani datorita facturilor la energie in special pe timp de iarna care sunt in continua crestere au aparut tot felul de metode pentru a mentine caldura in casa si implicit a reduce facturile. Unele metode se refera la diferite sisteme de incalzire, diferite timpuri de centrale, altele la izolatii termice pe interior sau exterior.

Compania S.C. EuroBrand S.R.L vine cu o oferta unica pe piata, oferind servicii de ca incalzire in pardosela la cele mai mici preturi. Raportul calitate pret fiind unul exceptional. Acest sistem reprezinta unul dintre cele mai eficiente moduri de a pastra caldura intr-o incapere. In urma unor studii s-a dovedit faptul ca casele care au fost dotate cu incalzire in pardoseala au platit facturile la energia electrica cu peste 25% mai putin decat in anii anteriori cand nu aveau incalzire in pardoseala, lucrul care a starnit uimirea si curiozitatea multor persoane.

Deci in concluzie, indiferent daca locuiti la casa sau la bloc va puteti amenaja locuinta cu incalzire in pardoseala, lucru care in timp nu doar ca va duce la reducerea facturilor dar indirect gandind problema va asigura si sanatatea familiei dumneavoastra.
Pentru mai multe detalii puteti acesa siteul : Incalzire in Pardoseala

Sablare Oglinzi

Inscriptionarea oglinzilor sau sablare oglinzi se poate efectua prin 2 moduri sablare oglinzi chimic cu o pasta speciala cel mai rapid si eficent mod sau sablare oglinzi cu nisip.

Noi inscriptionam oglinzile chimic printr-un procedeu ireversibil de sablare, siguranta si calitatea este garntia servicilor noastre .
Inscriptionarea oglinzilor sau autoturismului se executa rapid la adresa clientului in numai 20 minute sablarea oglinzilor se face chimic, se aplica un sablon in functie de oglinzile autoturismului dvs ,dimensinea inscriptionari poate varia de la 0.80 – 3 cm inaltime si 8 – 15 cm lungime in functie de marca autoturismului.
Inscriptionarea oglinzilor este un procedeu ireversibil, fara demontarea oglinzilor fara riscuri de deteriorare cum se pote intalni la masinile de sablare cu nisip .

marți, 22 iunie 2010

Studiu legislativ privind accizele

Pentru anumite produse (prevazute in anexa de la Legea nr. 22/15 aprilie 1994 care a inlocuit anexa de la Legea nr. 42/1 iulie 1993) agentii economici, persoane juridice, asociatii familiale si persoane fizice autorizate – care produc, importa, comercializeaza astfel de produse, datoreaza bugetului de stat, taxe speciale de consumatei (denumite accize). Pentru carburantii auto din productia interna livrati prin societatile comerciale PECO cu capital majoritar sau integral de stat, platitorii de accize sunt aceste societati. Pentru carburantii livrati direct din rafinarii catre alti beneficiari decat sistemul PECO accizele sunt datorate de rafinarii.
In ordinul nr. 444/19 aprilie 1994 se stabileste incadrarea in cotele de accize si in clasele de calitate a tigaretelor si produselor din tutun, din productia interna si din import. Pentru cele de calitate superioara cota de acciza este de 300%, pentru cele de calitate medie cota de acciza era de 70%, iar pentru cele de calitate inferiora era de 45%.
Agentii economici prevazuti mai sus care cumpara de la producatorii individuali produse de natura celor prevazute in anexa pentru comercializare sunt obligati sa calculeze si sa verse la bugetul de stat accizele aferente cantitatilor cumparate.
Pentru anumite produse (tuica, rachiu) provenite din import si utilizate ca materie prima, agentii economici prelucratori pot solicita restituirea accizelor platite in vama. Agentii economici care comercializeaza bunuri de natura celor prevazute in anexa nr. 1, introduse in tara de catre persoane fizice, neinregistrate ca agenti economici, sunt obligati sa retina si sa verse la bugetul de stat accizele stabilite potrivit legii.
Anexa 1 la Legea nr. 22/15 aprilie 1994 (inlocuieste Anexa 1 la Legea nr. 42/1993).
LISTA
taxelor speciale de consumatie (accize) pentru produsele din import si din tara

Nr. crt Denumirea produsului sau grupei de produse Cota
%
1 Alcool* 3
2 Tuica si rachiuri naturale 50
3 Vinuri 20
4 Bauturi spirtoase, inclusiv lichioruri si bauturi obtinute prin distilare de cereale din care:
- whisky, gin; rom si rachiuri din trestie de zahar 100

300
5 Bauturi pe baza de vin din care:
- coniac
- sampanie
- vin spumos si vermut 115
200
115
45
6 Bere din care:
- bere ambalata in cutii metalice
- bere ambalata in sticle sub 0.5 l 55
200
150
7 Cafea, inclusiv cafea cu inlocuitori 80
8 Cafea solubila 80
9 Tigarete si produse din tutun de calitate superioara 300
10 Tigarete si produse din tutun de calitate medie 70
11 Tigarete si produse din tutun de calitate inferioara 45
12 Confectii din blanuri naturale (cu exceptia celor de iepure, oaie, capra) 70
13 Mobilier scluptat 50
14 Articole de cristal 50
15 Bijuterii din materiale pretioase, inclusiv verighete 20
16 Benzina premium, regular si normala 15
17 Benzina fara plumb 13.5
18 Motorina auto (combustibil pentru motoare Diesel) 6
19 Autoturisme de oras (inclusiv din import, rulate) cu capacitatea cilindrica a motorului peste 188 cmc 50
20 Produse de parfumerie 20
21 Aparate video de inregistrat sau de reprodus, chiar incorporand un receptor de semnale videofonice; combine audio 40
22 Dublu radiocasetofon cu redare de pe banda magnetica sau compact-disc 40
23 Camera video 50
24 Cuptoare cu microunde 50
25 Motociclete, scutere si miniscutere 30
26 Aparate foto 20
27 Aparat terminal telefonic individual tip "Cordless" 20
28 Aparat terminal telefonic tip "Cordless" cu automat de raspuns incorporat 30
29 Aparate pentru aer conditionat, de perete sau de ferestre, formand un singur corp 20
30 Arme de vanatoare 100
* Exclusiv alcool etilic de sinteza tip MS si IS

Nota:
•La pozitiile 1-8 inclusiv, baza de aplicare a cotelor pentru produsele din import cuprinde si valoarea ambalajelor.
•Pentru calculul accizelor de la pozitiile 9-11, Ministerul Finantelor va face, din punct de vedere fiscal, incadrarea in grupele respective.
•Accizele prevazute la pozitiile 16-18 se calculeaza si se datoreaza numai pentru carburantii auto.
Pentru bunurile introduse in tara de persoanele fizice neinregistrate ca agenti economici, valorifate prin societati comerciale – baza de impozitare o reprezinta contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vandute in consignatie.
Produsele livrate la rezerva de stat sunt exonerate de la plata accizelor pe perioada cat au acest regim. La produsele scose din rezerva de stat, plata accizelor se face de catre unitatile detinatoare ale acestor stocuri, la livrarea produselo catre beneficiari.
Produsele exportate direct sau prin agenti economici ce isi desfasoara activitatea pe baza de comision, precum si produselor importate in regim de tranzit sau importate temporar, atat timp cat se afla in aceasta situatie, nu sunt supuse accizelor. In cazul in care agentii economici care efectueaza operatiuni de export cumpara de la producatorii interni, in vederea vanzarii la export, produse prevazute in anexa nr. 1, acestia pot solicita, restituirea accizelor aferente produselor finite exportate.

Tipuri de acreditive documentare

Unul din avantajele utilizãrii acreditivului documentar poate fi considerat faptul cã , acesta , îmbracã mai multe forme , şi deci existã posibilitatea adaptãrii lui la interesele pãrţilor , în funcţie de rezultatul negocierii .
Existã mai multe criterii de clasificare a acreditivelor documentare .Pentru a realiza o arie de cuprindere cât mai largã , o posibilã clasificare este cea de mai jos:
a ) - dupã posibilitatea bãncii emitente de a anula sau modifica acreditivele :
a1 ) - acreditiv documentar revocabil ;
a2 ) - acreditiv documentar irevocabil ;

b ) - dupã existenţa angajamentului de platã din partea bãncii avizatoare :
b1 ) - acreditiv documentar confirmat ;
b2 ) - acreditiv documentar neconfirmat ;

c ) - dupã domiciliu acreditivului :
c1 ) - acreditiv documentar domiciliat în ţara exportatorului ;
c2 ) - acreditiv documentar domiciliat în ţara importatorului ;
c3 ) - acreditiv documentar domiciliat într-o ţarã terţã ;

d ) - dupã momentul stingerii obligaţiilor :
d1 ) - acreditiv documentar cu plata la vedere ;
d2 ) - acreditiv documentar cu plata la termen ;
d3 ) - acreditiv documentar de negociere ;
d4 ) - acreditiv documentar de acceptare ;

e ) - dupã clauzele ce le conţin :
e1 ) - acreditiv documentar transferabil ;
e2 ) - acreditiv documentar netransferabil ;
e3 ) - acreditiv documentar cu clauzã roşie ( engl . red clause ) ;
e4 ) - acreditiv documentar revolving ;
e5 ) - acreditiv documentar reciproc ;
e6 ) - acreditiv documentar cesionat ;
e7 ) - acreditiv documentar spate în spate ( engl .back-to-back ) ;
e8 ) - acreditiv documentar stand-by ;
Fãrã a considera aceastã clasificare completã sau imperfectibilã , se poate totuşi afirma cã are în conţinutul sãu cele mai utilizate , acreditive , în practicã.Fiecare dintre acreditivele mai sus prezentate conţine caracteristici distincte , comparativ cu celelalte .Pentru înţelegerea şi evidenţierea acestor caracteristici este necesarã prezentarea succintã a fiecãrui tip de acreditiv documentar .
Acreditivul documentar revocabil dã posibilitatea bãncii emitente sã anuleze sau sã modifice acreditivul , din momentul deschiderii acestuia pânã în momentul prezentãrii documentelor de export la banca plãtitoare , fãrã acordul prealabil al beneficiarului acreditivului .

Acreditivul irevocabil presupune , din partea bãncii ordonatoare , un angajament irevocabil cã va plãti contra documentelor ce fac dovada expedierii mãrfurilor .Acest tip de acreditiv nu poate fi anulat sau modificat decât cu acordul tuturor pãrţilor implicate : al exportatorului , al bãncii avizatoare,al importatorului, al bãncii emitente .
Acreditivul documentar confirmat este acel tip de acreditiv la care , pe lângã angajamentul bãncii emitente ( plãtitoare ) cã va plãti documentele înscrise în acreditiv, existã şi angajamentul unei alte bãnci ( confirmatoare ) pentru aceaşi sumã şi în aceleaşi condiţii .
Solicitarea confirmãrii este de regulã fãcutã de exportator şi foarte rar de banca avizatoare .
În ceea ce priveşte acreditivele documentare neconfirmate , acestea nu conţin clauza de confirmare şi deci nu implicã angajamentul bãncii exportatorului ( avizatoare ) .
Acreditivul domiciliat în ţara exportatorului , avantajos pentru exportator datoritã faptului cã plata documentelor se efectueazã imediat , dupã depunerea şi verificarea documentelor , de cãtre banca avizatoare ( notificatoare ) .
Dacã acreditivul are domiciliul în ţara importatoare , locul în care se efectueazã plata este o bancã ( emitentã ) din ţara importatorului .În acest caz plata documentelor presupune un interval de timp mai mare datoritã circuitului şi verificãrii documentelor( depunere documente la banaca avizatoare , verificare documente de cãtre banaca avizatoare , transmitere documente cãtre banca ordonatoare ( plãtitoare ) , verificare documente de cãtre banca plãtitoare , plata documentelor ) .
Acreditivul documentar domiciliat într-o ţarã terţã implicã ca plata contravalorii documentelor sã se efectueze de cãtre o bancã ( emitentã ) cu domiciliul într-o altã ţarã decât cea a importatorului şi a exportatorului .
Utilizarea acestui tip de acreditiv are loc ( în principiu ) atunci când climatul socio - politic - economic sau legislativ din cele douã ţãri ( exportatoare şi importatoare ) sau din una din cele douã ţãri prezintã un grad ridicat de risc .

Acreditivul documentar cu plata la vedere asigurã plata sumei dupã ce documentele au fost depuse de cãtre exportator la banca plãtitoare .Pentru operaţiunile de verificare a documentelor şi transfer a valutei , banca are nevoie de câteve zile ( de regulã 4 - 5 zile de la depunerea documentelor1 ) .
Specific acreditivului cu plata la termen este faptul cã plata documentelor are loc la un anumit termen de la data depunerii acestora .Acest termen ( scadenţã ) este o datã fixã fãrã legãturã cu data expirãrii valabilitãţii acreditivului .Utilizarea acestui tip de acreditiv este avantajoasã pentri importator datoritã perioadei ( de graţie ) de care beneficiazã pânã la platã .
Acreditivul documentar de negociere atrage dupã sine utilizarea efectelor de comerţ, cu precãdere a cambiilor .La depunerea documentelor ce atestã expedierea mãrfurilor , exportatorul va proceda şi la depunerea , la banca sa , cambiilor ( cu plata la vedere sau la termen ) trase asupra importatorului ori a bãncii emitente sau asupra altei persoane indicate în acreditiv .
Acreditivele de acceptare sunt utilizate în situaţia în care exportul se face pe credit .
Ca şi în cazul acreditivelor de negociere şi acreditivele de acceptare presupun utilizarea cambiilor.Dacã exportatorul (creditorul) are nevoie de lichiditãţi , poate instrumenta banca sa sã sconteze cambiile acceptate de banca emitentã (a acreditivului )1
Acreditivul transferabil este acel acreditiv care în conţinutul sãu cuprinde o clauzã de transfer ( total sau parţial ) cãtre una sau mai multe persoane .
Transferul se face o singurã datã iar cheltuielile de transfer sunt suportate de benefiiciarul iniţial2 .
În situaţia în care exportatorul nu include aceastã clauzã de transferabilitate acreditivul este netransferabil , caz în care unicul beneficiar este exportatorul .
Acreditivul cu clauzã roşie ( engl .red clause ) , poartã aceastã denumire datoritã faptului cã în conţinutul sãu cuprinde o clauzã , de regulã scrisã cu cernealã roşie , şi al cãrei conţinut autorizeazã banca plãtitoare sau avizatoare sã efectueze , cãtre exportator , o platã în avans ( fie o cotã procentualã din acreditiv fie întreaga valoare a acestuia ) .Prin utilizarea acreditivelor cu clauzã roşie se realizeazã finanţarea exporturilor , permiţând exportatorului sã-şi procure materii prime , materiale sau sã efectueze alte plãţi în legãturã cu viitorul export .
Acreditivul revolving întâlnit în cazul livrãrilor în tranşe , are particularitatea cã este încãrcat numai pentru a acoperi contravaloarea unei livrãri ( tranşe ) urmând sã fie reâncãrcat pânã la acoperirea întregii valori a acreditivului .Acest tip de acreditiv este mai puţin costisitor , se deschide o singurã datã , nu implicã imobilizarea unor mari sume de bani .
Acreditivele reciproce sunt utile în cazul tranzacţiilor de contrapartidã , în cadrul cãrora importatorul are şi calitatea de exportator pe aceaşi relaţie comercialã în ambele situaţii .În funcţie de clauzele pe care le cuprind aceste acreditive pot fi :
- acreditive documentare reciproce simple (ambele acreditive intrã în vigoare la aceaşi datã) ;
- acreditive documentare reciproce de valoare ( unul din acreditive acoperã valoarea celuilalt ) ;
- acreditive documentare reciproce garantate ( banca emitentã garanteazã plata acreditivului ) .
Acreditivul documentar cesionat se aseamãnã cu acreditivul transferabil. Astfel , beneficiarul acreditivului ( cedentul ) poate transfera , total sau parţial , dreptul de creanţã , unei terţe persoane .
Diferenţa dintre cele douã acreditive constã în faptul cã cesionarul nu va primi suma ce îi revine în situaţia în care beneficiarul iniţial al acreditivului nu doreşte sau nu poate sã utilizeze acreditivul .
Acreditivul back-to-back ( spate în spate ) se utilizeazã în cadrul operaţiunilor de reexport şi presupune ca o parte contractantã ( de exemplu exportatorul ) , beneficiar al unui acreditiv , sã deschidã un alt acreditiv ( de import ) pe baza celui dinainte menţionat .Cele douã acreditive sunt independente unul de celãlalt şi pentru derularea în condiţii optime este necesarã o atentã corelare atât a termenelor de livrare şi platã cât şi a celor de valabilitate .

Acreditivele stand-by reprezintã o alternativã pentru garanţiile bancare , utilizate pentru asigurarea plãţilor în cazul neîndeplinirii condiţiilor contractuale.Trebuie fãcutã menţiunea cã acest tip de acreditiv este utilizat numai în SUA având în vedere faptul cã , garanţiile bancare practicate în Europa nu sunt permise de legislaţia americanã .
Acest tip de acreditiv este emis de bancã , la solicitarea ordonatorului , şi oferã beneficiarului garanţia cã în cazul în care nu îşi va îndeplini obligaţiile contractuale , banca îl va despãgubi bãneşte .
Diferenţa dintre un acreditiv documentar obişnuit şi un acreditiv stand - by , constã în faptul cã , în cazul acreditivului stand - by , beneficiarul apeleazã la acesta ( acreditiv) numai în situaţia în care ordonatorul ( importatorul ) nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate contractual .
Utilizarea acreditivelor stand - by prezintã avantaje şi dezavantaje ; dintre avantaje pot fi amintite :
- utilizarea atât în cadrul plãţilor generate de importuri şi exporturi prin compensare cât şi în cadrul altor obligaţii de platã ce decurg din alte tipuri de contracte privind import - exportul ;
- sunt uşor de utilizat dat fiind faptul cã folosirea lor este guvernatã de Publicaţia nr .500 a Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris ( cunoscutã ) .
Dezavantajele constau în costul ridicat al operaţiunilor şi în faptul cã bãncile manifestã rigurozitate ridicatã în selectarea ordonatorilor ( importatorilor ) .1